Proiectarea clădirilor este o operațiune care necesită satisfacerea în același timp a mai multor cerințe, aflate uneori în conflict: rezolvarea uneia poate anula rezolvarea prealabilă a alteia, care la rândul ei, la prima vedere, nu poate fi rezolvată fără același efect…Arhitectura este, într-un fel, o artă a compromisului: niciodată nu se pot rezolva perfect toate aceste aspecte contradictorii și atunci trebuie decisă cea mai bună cale de urmat, astfel încât efectul final să fie cel dorit. Calitatea soluției arhitecturale depinde de modul în care a fost făcut acest lucru, de capacitatea arhitectului de a a reduce la minim inevitabilele aspecte negative și de a accentua dezirabilele aspectele pozitive.

​

Principalele aspecte de care trebuie să se țină seama în proiectare, ar fi:

1. Funcționalitatea — adaptarea conformației clădirii la funcțiunea ei

​

Buna «funcționare» a clădirii depinde de dispunerea spațiilor aferente unor funcțiuni (destinația spațiilor) și de relația dintre ele, precum și de nivelul de adaptare al acestora la activitățile desfășurate în clădire.

Există și principii generale, care trebuie aplicate indiferent de funcțiunea pe care o are clădirea și care sunt similare în toate cazurile, cum ar fi, de exemplu, cele care se referă la fluxurile de circulație.

​

2. Estetica 

​

Dacă nu e vorba de clădiri strict utilitare, această cerință e una dintre cele mai importante. Dar trebuie să se țină cont de faptul că estetica arhitecturală este relativ diferită de estetica altor discipline vizuale. Diferența reiese din faptul că un obiect arhitectural nu este unul care să fie doar privit, cum ar fi, de pildă, cazul cu o sculptură. Clădirea va fi folosită de persoane care vor locui, vor lucra în aceasta, sau vor folosi spațiul din exteriorul acestuia, fără intenția primară de a admira o operă de artă. Este, practic, mediul în care vor trăi , iar felul în care este conceput va avea influență asupra acestora. Arhitectura, conformația spațiilor și a volumelor creează stări (de ordin emoțional) în toți cei care intră în contact cu ea, fie că sunt sau nu conștienți de acest lucru, de aceea este important ca acestea sa nu fie rezultatul unei pure întâmplări. Formele au capacitatea de a crea în noi stări.

Ce înseamnă că formele crează „stări” în cei care le utilizează? Un exemplu extrem, dar foarte ilustrativ, care ne ajută apoi să distingem și între diferențele mai fine, ar fi următorul: ce stare ați avea dacă biroul dvs. în care lucrați zilnic, ar avea forma unei toalete publice, cu faianță pe pereți, pisoare, cabine de WC? Cu siguranță că nu ar fi o formă, o expresie arhitecturală potrivită pentru activitatea dvs. din birou.  Ar fi mai potrivită o expresie arhitecturală (exprimată prin spații, volume, finisaje) care să vă creeze o stare în concordanță cu activitatea pe care o desfășurați în acel spațiu. Contrastul dintre stările provocate de cele două posibilități este foarte ilustrativ cu privire la modul în care suntem influențați de forme, de modalitatea de expresie a arhitecturii. Mergând mai departe cu acestă idee, ajungem la diferența dintre un spațiu pentru birouri care este de apreciat, estetic vorbind și unul care poate că este anost (chiar dacă nu se încadrează în categoria toaletelor). Formele, volumele, spațiile, crează o anumită atmosferă - induc stările potrivite, sau nepotrivite, în cei care utilizează spațiul, iar la nivelul superior al acestui tip de expresie, demersul devine o artă.

​

Funcționalitatea clădirii este și ea o componentă în judecata estetică asupra unui obiect arhitectural, spre deosebire de o sculptură sau de o pictură, de pildă, al căror singur scop este acela de a produce plăcere estetică atunci când sunt privite. Nu este vorba doar de funcționarea corectă a clădirii; a dispune funcțiunile într-un anumit fel poate fi un act estetic în sine, acest lucru putând face parte din ideea proiectului. Dar dacă o clădire este funcțională, ușor de folosit, nu înseamnă neapărat ca este și valoroasă din punct de vedere estetic. Este o condiție necesară, dar nu suficientă. Considerentele funcționale restrâng, în principiu, libertatea arhitectului în momentul în care se preocupă de estetica clădirii (în sens de estetică pur vizuală, a formelor).

​

Arhitectura lucrează cu spații și volume. Din modul în care sunt compuse acestea și din felul în care relaționează între ele rezultă efectul estetic, atât din punct de vedere strict vizual, dar și funcțional, având în vedere că diferitelor spații le sunt desemnate diferite funcțiuni.

Problema este următoarea: a rezolva în interior problema spațiilor și volumelor din punct de vedere estetic nu presupune neapărat că aceasta a fost rezolvată și în exterior, iar exteriorul rezultă practic din ceea ce se găsește în interior. În plus, spațiile interioare trebuie compuse având în vedere și alte considerente în afara celor estetice, cum ar fi cele funcționale și cele ce țin de legislație. Ș invers este valabil acest lucru. Trebuie să se țină seama întotdeauna de toate efectele oricărei intervenții, atât în interior, cât și în exterior.

​

3. Integrarea obiectului arhitectural în spațiul existent

​

Ar fi vorba aici despre mediul - urban sau nu - in care este inserata construcția. Volumetria și expresia arhitecturală a unei clădiri poate fi uneori interesantă în sine, dar nepotrivită pentru locul unde va fi amplasată. Trebuie studiată zona în care se face inserția noii clădiri, iar soluția elaborată în asa fel încât să completeze în mod armonios situația existentă, sau chiar să aducă un plus de valoare.